lucrurile se schimbă.
şi odată cu ele ne schimbăm şi noi
aşa că odată ce ai luat o decizie
nu mai da înapoi !
viaţa e complicat de simplă
trebuie doar să ştii să ţi-o trăieşti
că-n mare parte toate ţin
de felu'n care gândeşti .
şi ştii că eşti
doar un nimic
defapt, eşti tu
eşti la fel de tu,ştii doar, nu mai există altul
mai tu ca tine.
ştiu că nici măcar nu mă-nţelegi
ar fi şi culmea să-mi înţelegi
nimicurile astea care cică ar trebui să conteze
mă faci să-mi aduc aminte cum e să crezi că are să dureze
e prea complicat să-mi mai întreb inima
de ce dracu mai bate? ce vrea?
preiau controlul situaţiei şi nu cedez
chiar dacă ştiu că vrei să-mi demonstrezi cât de uşor pot să clachez
dar,surpriză,sunt aici !mai întreagă ca niciodată.
sunt deschisă şi sinceră
mă vezi? îţi spun
eşti un idiot şi la concluzia asta o să rămân.
şi asta-i pentru toţi care cred că-s maturi
pui tu dacă vrei diacriticele pe ultimul cuvânt :)
eu îmi iau avânt şi mă avânt
în lumea mea plină de praf
că-mi sunt invadaţi plămanii de atâta prostie din partea ta
dă-ţi seama.
e prea neinteresant
că te crezi prea important
lupt pentru ceea ce vreau
binenţeles, că doar sunt eu
sunt mai eu ca tu.
şi ştii? n-am nevoie să mă regăsesc în versurile lu' nimeni altu
e mult prea greu să exprimi ce simţi prin nişte cuvinte
fără înteles, fără sentimente
ştiind că lumea nu mai simte
că persoana iubită preferă calea dureroasă
şi minte.
şi ştii ? o să-ţi arăt că am dreptate
că mă ai dacă vreau,nu dacă vrei
o să-ţi fie greu de-acum să te mai uiţi în ochii mei
va fi complicat mai târziu să regreţi
vei fi prea ocupat să-ţi zici că ai pierdut
ceva ce defapt nici nu ai avut curajul..
şi nu ai inceput.
îneacă-te în prostia ta şi mori
dar ia o gură mare de aer înainte
şi sper că în lumea ta aerul se numeşte 'cuvinte.'
ca să poţi să ţi le înghiţi
şi la sfârşit , dracului, să poţi să le vomiţi !
Am nevoie de ajutor să pot să-mi reiau destinaţia
Am nevoie de un impuls să-mi pot opri respiraţia
Am nevoie de-un destin în care să cred
Am nevoie de un alt drum pe care s-alerg.
Aleg.
Mă pierd în propriile-mi amare cuvinte
Că m-am săturat s-aud doar fraze sfinte
Când lumea îşi pierde prin trecut sentimente
Arde.
Îmi ard pleoapele,nu le pot închide
Şi aud cum egoismul mă conduce iar şoptindu-mi
Deschide!
Deschide-ţi ochii,treci peste durere
Că fără noi lumea ştii că piere
Se pierde-n tăcere
Încetează să mai spere
Când viaţa e făcută să ne-njunghie mereu şi a două oară
Când viaţa-i făcută să poată să dispară
Noi în ce parte privim ?
Prin ce fraze lungi ne mai amăgim?
Cu ce inimă mai iubim? Când toate-n jurul meu păr să-mi spună să cedez
Că totul s-a terminat
Mă culeg de prin lume
Măcar am încercat.
Ne revedem în paradisul meu..
Nu-mi plac Revelioanele,tot timpul le-am urât. Asta pentru că urăsc despărţirile. Aşa că îţi foarte mulţumesc 2010,ai fost începutul meu. Un început pentru toate..
Vei rămâne " anul ăla important" în viaţa mea.Cu siguranţă de tine îmi va fi cel mai dor.
...o să termin aici. chiar dacă aş avea multe de zis,nu pot... Atât.
Adio..
eram eu,fata din faţa monitorului adânc uitată printre cuvintele din trecut.purtam o conversaţie cu o străină. stăteam faţă în faţă.
aveam un gust amar.
i-am spus străinei să nu mai plângă,şi i-am şters prima lacrimă.
a doua a căzut uşor,timidă şi naivă ca prima dată şi a lăsat urme adânci pe obrazul fetei aparent inocente.
mi-a şoptit să plec. n-am ascultat-o. aici avea să urmeze cea mai mare greşeală din viaţa mea: am rămas acolo.
am rămas să îi şterg şi a treia,şi a patrra, şi chiar şi ultima lacrimă. le spusesem să nu mai curgă dar nu mă ascultau.
mi-a spus că niciun pansament vreodată nu o să îi vindece rănile ce le numea dureroase. i-am sugerat calmante, dar a zâmbit ironic. mi-a spus că sunt insensibilă.
m-a întrebat dacă iubesc.
nu am ştiut să îi răspund. nu ştiam ce este iubirea.
încercam să găsesc răspunsul cercetând adânc înăuntrul meu. ce se întâmpla cu mine? de ce nu ştiam să răspund unei întrebări aşa de simple? eram chiar aşa cum mă numise ea?
m-am speriat. n-am ştiut de ce încep să văd dintr-o data în ceaţă..
i-am simţit mâna caldă ştergându-mi obrazul.
"acum înţelegi?" m-a întrebat.
i-am zâmbit cu căldură. înţelegeam.
am înţeles atunci. purtasem o conversaţie cu străina dinăuntrul meu.
îmi mânjeam zâmbetul cu fericiri amare.îmi iubeam aceste sentimente din trecut,rămase vii, bătute de vânt într-o seară de vară călduţă,undeva la înălţime. încercam să le fac să dispară,dar fiecare celulă din corpul meu le striga cu disperare să rămână. am încercat să mă opun...
dar am pierdut lupta.
am pierdut aceeaşi luptă la nesfârşit de multe ori şi simt că o să o pierd mereu.
ăsta e riscul unor amintiri bine sculptate înăuntru.
încercând să le smulg,m-am rănit din nou pe mine.
am jurat să nu mă mai ating de ele.fac parte din mine acum. doar..
ea e... ca oricare altă fată anormală. care se rătăceşte în zâmbetele oamenilor şi rămâne acolo adânc în fericirea lor.
ea e...
ca oricare altă fată fericită azi
doar pentru că a văzut nişte ochi albaştrii pătrunzători,
clipind spre ea.
ea e...
ca oricare altă fată care zâmbeşte pentru că a uitat s-o facă cu câteva minute în urmă
când viaţa s-a strâmbat la ea
ea e..
fata cu o dorinţă febrilă de a iubi astăzi
pentru că ieri a făcut-o mai puţin
şi pentru că ştie că mâine o va face şi mai mult.
ea e ..
fata căruia îi scapă o lacrimă
pentru că ştie cât de mult greşeşte
regretând faptele mult prea târziu decât este nevoie.
ea este fata care se teme să spună un adevăr dureros.
ea este fata cu o uşoară empatie pentru cei din jur. în cel mai rău caz. ea este cea care s-a schimbat atât de mult. mult... ea e cea care se cunoaşte atât de puţin pe ea însăşi. ea este doar cea care va fi mai târziu alta,
pentru că timpul,în final,ne schimbă pe toţi. acum.
sunt doar lacrimile afurisite ce nu se mai opresc
şi presiunea din tâmple
e viaţa mea scrisă undeva, nu stiu unde,
în cuvinte mărunte
nu,nu în stele. nu cred în stele sau orice altceva
ce mă poate veghea de sus.
nimeni nu mă veghează,sunt doar eu cea
care îmi sciu destinul pe măsură ce respir,cu fiecare clipă
pierzându-mi încrederea în mine
făcându-i pe ceilalţi să dispară din lumea mea,
căci vreau să rămân unica ce plânge în întuneric.
fără voi,căci în viaţa mea este vorba doar despre mine.
ştiu că e greu să mai fiu eu,când toţi din jur mă modelează cum vor
că's uşor influenţabilă,exact pe placul lor
sunt prea mică,deşi prea mare lângă toţi
şi ştiu că daca'r simţi ce simt eu,ar fi cu toţii deja morţi
îmi tot zic că sunt slabă, dar ştii ?
având în vedere că viaţa nu'i doar roz,mă mai întreb...
fără toate astea,cum aş putea supravieţui?
sunt acelaşi eu, aceiaşi voi
dar astea nu mai sunt simple versuri
aruncate pe foi
trăim în prezent mânjiţi cu'n trecut murdar
aştept în zadar un altfel de viitor,ştii
nu mai suntem demult copii..
s-au schimbat multe de'acum câteva decenii
avem hip hopu'n sânge
trăim pe beaturi lente
în cuvinte şi'ntelesuri permanente.
nu suntem ca ei
avem altfel de gândiri şi idei
multe s-au schimbat
iar noi mai avem multe de'arătat
vorbe de spus,priviri de'ascuns şi sentimente de trădat
eu,mi-am terminat aici ideea
şi ţi-am arătat din nou că hip hop'ul este cheia
pentru ce a fost şi nu va mai fi niciodată
pentru că mi-ai făcut şi continui să faci lacrimile alea nenorocite să curgă...
pentru că nu ai ştiut să mă preţuieşti atunci când ai fi putut să înveţi
pentru că de fiecare dată când răscolesc amintirile dau peste ce-a fost. pentru ce ai făcut tu să fie.
pentru că atunci când alţii zâmbeau eu plângeam...
pentru că urăsc că trebuie să te iubesc.
pentru...
pentru toate clipele alea..
pentru că tac iar,şi cuvintele alea care merită spuse rămân aici, de unde ştiu că nu mi le vei lua..
nu mi le lua..
pentru şiroaiele de lacrimi.
pentru anii pierduţi..
pentru anii câştigaţi..
şi pentru că mă lăsaţi iar aşa..pustie,neînsemnată şi mai goală ca niciodată
neimportantă, rămân aici şi mă ascund într-un colţişor întunecat
colţul meu pătat cu amintiri...
murdare.
reci.
lasă-mă aici pe veci.
dar,nu. n-am să te mint.
nu mi-e bine.
mă ascund sub masca mea şi zâmbesc de parcă sunt fericită.
am şoapte. am fiori. am vorbe nerostite. am iubiri.
am plâns,am râs,am promis, am decis.
am crezut,am zâmbit, m-am pierdut..
pentru că mă laşi iar să-ntind collţurile gurii. de parc-aş zâmbi.
pentru că mă laşi iar să mă-nfior şi să plâng.
n-am cerut decât să mă-nţelegi.
dar,pentru ce-a fost, întorc verbele la timpul trecut.
îmi pare rău.
îmi pare rău pentru tot.
Dragi piţipoance şi cocalari,sinucideţi-vă. •urăsc pipiţele care trăiesc pe hi5. •urăsc attention whores'urile. • le urăsc pe piţipoancele care captează atenţia doar cu părţile lor secsi ale corpului pe care şi le expun cât mai mult pe hi5 alături de nou' limbaj gen " ts, k,sh"- folosite în exces. • urăsc când te bagi în seamă cu mine numa' ca să îţi faci commuri pe hi5. • urăsc penalele cu expresiile inventate de ele tipice piţiponcismului . • urăsc,fireşte, cocalarii ce dau târcoale pe hi5'urile fetelor şi le agaţă cu texte penale - kill yourself! • urăsc topurile de pe hi5 făcute doar ca să arăţi lumii câte persoane cunoşti tu,gen te crezi important or smth - urăsc să văd cum se ceartă pentru top :|. • urăsc analfabetismul-cu atât mai mult cel online!- extrem. • urăsc că există asemenea oameni. • urăsc că mai nou speciile de genu' nu se mai găsesc numai pe hi5. • şi cel mai tare urăsc că e epidemie! [aviz amatorilor,desigur. :*]
În ciuda faptului că îi 'bruiez',să zicem aşa, imaginea "artistică" a blogului meu, vreau ca prin intermediul său,indiferent că persoanele în caz văd postarea sau nu,să transmit un mesaj câtorva persoane,deşi voi generaliza.
Am un singur mesaj pentru ignoranţii/ no-liferii /dobitocii [ şi toate celelalte substantive aparţinătoare de această categorie] care nu încap de mine: GET A LIFE! citez:[ pupi-pupi. :* ].
.cred că nu mai vreau să fiu eu.
nu-ţi dai seama cât poate fi de greu?
lasă-mă să te uit.
lasă-mă atunci,măcar, să ştiu cumva să mă mint
că ştii că ard lacrimile astea
îmi lasă răni adânci pe obraz
nu mai vreau timpurile demult uitate
nu mai vreau gândurile alea îndepărtate
nu mai vreau bătăile alea repetate
de inimă..
vreau să simt în sfârşit cât e de complicat
vreau sa ştiu că în sfârşit te-am uitat
dar nu pot!
mă-nţelegi?
e atât de greu să zici un ' te iubesc' şi-apoi să negi
încât te pierzi în propriile minciuni
cât de uşor poate să fie să faci din nimic minuni?
vreau să te urăsc, vierme,dar nu pot
pentru ura mea amestecată cu iubire se pare că nu există antidot
o văd pe'aceeaşi ea,mereu,unde mă duc
văd aceleaşi minciuni şi regrete, şi vorbe nespuse
aceleaşi margini de drum, şi fapte impuse
mi-ai imprimat în suflet ultimul sărut
şi m-ai făcut să cred că ceva am avut..
dar ştii?
am avut un mare nimic, sunt norocoasă.
pănă la urmă, e mai bine să mă consolez cu ideea ca a fost o farsă
să fi fost totul pe bune ar fi mult mai dureros
am parte de-o infuzie cu durere şi alcool
mă simt ca în al patrulea cer, uitată pe un nor
un nor cenuşiu ce nu mai dispare
şi acum cred că mi-am dat seama de ce soarele în sfârşit nu mai apare
vom avea parte toţi de ninsoare
de suflete reci,înzăpezite
şi vise uitate şi iubite
de cimitire si morminte..
şi cred că vreau ca toate să rămână undeva bine îngropate
la 500 de metri sub pământ
undeva, adânc ascunse.
cred că acum e ceva.. amestecat cu vise nepătrunse
sentimente bine protejate
aripi frânte
zbor eşuat
vorbiţi toţi de parcă aţi fost mereu fericiţi
şi de parcă aş fi singura ciudată
care a îndrăznit vreodată