Imperfect. Situaţia şi timpul..

.cred că nu mai vreau să fiu eu.
nu-ţi dai seama cât poate fi de greu?
lasă-mă să te uit.
lasă-mă atunci,măcar, să ştiu cumva să mă mint
că ştii că  ard lacrimile astea
îmi lasă răni adânci pe obraz
nu mai vreau timpurile demult uitate
nu mai vreau gândurile alea îndepărtate
nu mai vreau bătăile alea repetate
de inimă..
vreau să simt în sfârşit cât e de complicat
vreau sa ştiu că în sfârşit te-am uitat
dar nu pot!
mă-nţelegi?
e atât de greu să zici un ' te iubesc' şi-apoi să negi
încât te pierzi în propriile  minciuni
cât de uşor poate să  fie să faci din nimic minuni?
vreau să te urăsc, vierme,dar nu pot
pentru ura mea amestecată cu iubire se pare că nu există antidot
o văd pe'aceeaşi ea,mereu,unde mă duc
văd aceleaşi minciuni şi regrete, şi vorbe nespuse
aceleaşi margini de drum, şi fapte impuse
mi-ai imprimat în suflet ultimul sărut
şi m-ai făcut să cred că ceva am avut..
dar ştii?
am avut un mare nimic, sunt norocoasă.
pănă la urmă, e mai bine să mă consolez cu ideea ca a fost o farsă
să fi fost totul pe bune ar fi mult mai dureros
am parte de-o infuzie cu durere şi alcool
mă simt ca în al patrulea cer, uitată pe un nor
un nor cenuşiu ce nu mai dispare
şi acum cred că mi-am dat seama de ce soarele în sfârşit nu mai apare
vom avea parte toţi de ninsoare
de suflete reci,înzăpezite
şi vise uitate şi iubite
de cimitire si morminte..
şi cred că vreau ca toate să rămână undeva bine îngropate
la 500 de metri sub pământ
undeva, adânc ascunse.
cred că acum e ceva.. amestecat cu vise nepătrunse
 sentimente bine protejate
aripi frânte
zbor eşuat

 vorbiţi toţi de parcă aţi fost mereu fericiţi
 şi de parcă aş fi singura ciudată
 care a îndrăznit vreodată

sa plângă.

lasă-mă să dau foc amintirilor.