joi, 4 noiembrie 2010

Pentru ?



pentru ce a fost şi nu va mai fi niciodată
pentru că mi-ai făcut şi continui să faci lacrimile alea nenorocite să curgă...
pentru că nu ai ştiut să mă preţuieşti atunci când ai fi putut să înveţi
pentru că de fiecare dată când răscolesc amintirile dau peste ce-a fost. pentru ce ai făcut tu să fie.
pentru că atunci când alţii zâmbeau eu plângeam...
pentru că urăsc că trebuie să te iubesc.
pentru...
pentru toate clipele alea..
pentru că tac iar,şi cuvintele alea care merită spuse rămân aici, de unde ştiu că nu mi le vei lua..
nu mi le lua..
pentru şiroaiele de lacrimi.
pentru anii pierduţi..
pentru anii câştigaţi..
şi pentru că mă lăsaţi iar aşa..pustie,neînsemnată şi mai goală ca niciodată
neimportantă, rămân aici şi mă ascund într-un colţişor întunecat
colţul meu pătat cu amintiri...
murdare.
reci.
lasă-mă aici pe veci.
dar,nu. n-am să te mint.
nu mi-e  bine.
mă ascund sub masca mea şi zâmbesc de parcă sunt fericită.
am şoapte. am fiori. am vorbe nerostite. am iubiri.
am plâns,am râs,am promis, am decis.
am crezut,am zâmbit, m-am pierdut..
pentru că mă laşi iar să-ntind collţurile gurii. de parc-aş zâmbi.
pentru că mă laşi iar să mă-nfior şi să plâng.
n-am cerut decât să mă-nţelegi.
dar,pentru ce-a fost, întorc verbele la timpul trecut.
îmi pare rău.
îmi pare rău pentru tot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu