sunt doar lacrimile afurisite ce nu se mai opresc
şi presiunea din tâmple
e viaţa mea scrisă undeva, nu stiu unde,
în cuvinte mărunte
nu,nu în stele. nu cred în stele sau orice altceva
ce mă poate veghea de sus.
nimeni nu mă veghează,sunt doar eu cea
care îmi sciu destinul pe măsură ce respir,cu fiecare clipă
pierzându-mi încrederea în mine
făcându-i pe ceilalţi să dispară din lumea mea,
căci vreau să rămân unica ce plânge în întuneric.
fără voi,căci în viaţa mea este vorba doar despre mine.
Simt asa un impuls sa te lovesc...
RăspundețiȘtergerecă?
RăspundețiȘtergere