Idei comune

 sunt acelaşi eu, aceiaşi voi
 dar astea nu mai sunt simple versuri
 aruncate pe foi
 trăim în prezent mânjiţi cu'n trecut murdar
 aştept în zadar un altfel de viitor,ştii
 nu mai suntem demult copii..
 s-au schimbat multe de'acum câteva decenii
 avem hip hopu'n sânge
 trăim pe beaturi lente
 în cuvinte şi'ntelesuri permanente.
 nu suntem ca ei
 avem altfel de gândiri şi  idei
 multe s-au schimbat
 iar noi mai avem multe de'arătat
 vorbe de spus,priviri de'ascuns şi sentimente de trădat
 eu,mi-am terminat aici ideea
 şi ţi-am arătat din nou că hip hop'ul este cheia

melodia aici.

Oficial

 Deşi cea mai specială,e o oarecare zi. 
 Vă foarte mulţumesc tuturor .
 De astăzi este oficial. 

Pentru ?

pentru ce a fost şi nu va mai fi niciodată
pentru că mi-ai făcut şi continui să faci lacrimile alea nenorocite să curgă...
pentru că nu ai ştiut să mă preţuieşti atunci când ai fi putut să înveţi
pentru că de fiecare dată când răscolesc amintirile dau peste ce-a fost. pentru ce ai făcut tu să fie.
pentru că atunci când alţii zâmbeau eu plângeam...
pentru că urăsc că trebuie să te iubesc.
pentru...
pentru toate clipele alea..
pentru că tac iar,şi cuvintele alea care merită spuse rămân aici, de unde ştiu că nu mi le vei lua..
nu mi le lua..
pentru şiroaiele de lacrimi.
pentru anii pierduţi..
pentru anii câştigaţi..
şi pentru că mă lăsaţi iar aşa..pustie,neînsemnată şi mai goală ca niciodată
neimportantă, rămân aici şi mă ascund într-un colţişor întunecat
colţul meu pătat cu amintiri...
murdare.
reci.
lasă-mă aici pe veci.
dar,nu. n-am să te mint.
nu mi-e  bine.
mă ascund sub masca mea şi zâmbesc de parcă sunt fericită.
am şoapte. am fiori. am vorbe nerostite. am iubiri.
am plâns,am râs,am promis, am decis.
am crezut,am zâmbit, m-am pierdut..
pentru că mă laşi iar să-ntind collţurile gurii. de parc-aş zâmbi.
pentru că mă laşi iar să mă-nfior şi să plâng.
n-am cerut decât să mă-nţelegi.
dar,pentru ce-a fost, întorc verbele la timpul trecut.
îmi pare rău.
îmi pare rău pentru tot.

Dragii mei, again.

Dragi piţipoance şi cocalari,sinucideţi-vă.
•urăsc pipiţele care trăiesc pe hi5.
•urăsc attention whores'urile.
• le urăsc pe piţipoancele care captează atenţia doar cu părţile lor secsi ale corpului pe care şi le expun cât mai mult pe hi5 alături de nou' limbaj gen " ts, k,sh"- folosite în exces.
• urăsc când te bagi în seamă cu mine numa' ca să îţi faci commuri pe hi5.
• urăsc penalele cu expresiile inventate de ele tipice piţiponcismului .
• urăsc,fireşte, cocalarii ce dau târcoale pe hi5'urile fetelor şi le agaţă cu texte penale - kill yourself!
• urăsc topurile de pe hi5 făcute doar ca să arăţi lumii câte persoane cunoşti tu,gen te crezi important or smth - urăsc să văd cum se ceartă pentru top :|.
• urăsc analfabetismul-cu atât mai mult cel online!- extrem.
• urăsc că există asemenea oameni.
• urăsc că mai nou speciile de genu' nu se mai găsesc numai pe hi5.
• şi cel mai tare urăsc că e epidemie!
[aviz amatorilor,desigur. :*]

+ bonus: "păi de ce nu le spui oamenilor: băi fraţilor,eu sunt o femeie deşteaptă,am luat o olimpiadă la matematică..pe capitală chiar!"

Dedicat vouă,dragii mei.

   În ciuda faptului că îi 'bruiez',să zicem aşa, imaginea "artistică" a blogului meu, vreau ca prin intermediul său,indiferent că persoanele în caz văd postarea sau nu,să transmit un mesaj câtorva persoane,deşi voi generaliza.

Am un singur mesaj pentru ignoranţii/ no-liferii /dobitocii [ şi toate celelalte substantive aparţinătoare de această categorie] care nu încap de mine:
GET 
A
LIFE!
citez: [ pupi-pupi. :* ].

 Imperfect. Situaţia şi timpul..

.cred că nu mai vreau să fiu eu.
nu-ţi dai seama cât poate fi de greu?
lasă-mă să te uit.
lasă-mă atunci,măcar, să ştiu cumva să mă mint
că ştii că  ard lacrimile astea
îmi lasă răni adânci pe obraz
nu mai vreau timpurile demult uitate
nu mai vreau gândurile alea îndepărtate
nu mai vreau bătăile alea repetate
de inimă..
vreau să simt în sfârşit cât e de complicat
vreau sa ştiu că în sfârşit te-am uitat
dar nu pot!
mă-nţelegi?
e atât de greu să zici un ' te iubesc' şi-apoi să negi
încât te pierzi în propriile  minciuni
cât de uşor poate să  fie să faci din nimic minuni?
vreau să te urăsc, vierme,dar nu pot
pentru ura mea amestecată cu iubire se pare că nu există antidot
o văd pe'aceeaşi ea,mereu,unde mă duc
văd aceleaşi minciuni şi regrete, şi vorbe nespuse
aceleaşi margini de drum, şi fapte impuse
mi-ai imprimat în suflet ultimul sărut
şi m-ai făcut să cred că ceva am avut..
dar ştii?
am avut un mare nimic, sunt norocoasă.
pănă la urmă, e mai bine să mă consolez cu ideea ca a fost o farsă
să fi fost totul pe bune ar fi mult mai dureros
am parte de-o infuzie cu durere şi alcool
mă simt ca în al patrulea cer, uitată pe un nor
un nor cenuşiu ce nu mai dispare
şi acum cred că mi-am dat seama de ce soarele în sfârşit nu mai apare
vom avea parte toţi de ninsoare
de suflete reci,înzăpezite
şi vise uitate şi iubite
de cimitire si morminte..
şi cred că vreau ca toate să rămână undeva bine îngropate
la 500 de metri sub pământ
undeva, adânc ascunse.
cred că acum e ceva.. amestecat cu vise nepătrunse
 sentimente bine protejate
aripi frânte
zbor eşuat

 vorbiţi toţi de parcă aţi fost mereu fericiţi
 şi de parcă aş fi singura ciudată
 care a îndrăznit vreodată

sa plângă.

lasă-mă să dau foc amintirilor.