Nu-mi plac Revelioanele,tot timpul le-am urât. Asta pentru că urăsc despărţirile.
Aşa că îţi foarte mulţumesc 2010,ai fost începutul meu. Un început pentru toate..
Vei rămâne " anul ăla important" în viaţa mea.Cu siguranţă de tine îmi va fi cel mai dor.
...o să termin aici. chiar dacă aş avea multe de zis,nu pot...
Atât.
Adio..
vineri, 31 decembrie 2010
joi, 23 decembrie 2010
Forgotten
eram eu,fata din faţa monitorului adânc uitată printre cuvintele din trecut.purtam o conversaţie cu o străină. stăteam faţă în faţă.
aveam un gust amar.
i-am spus străinei să nu mai plângă,şi i-am şters prima lacrimă.
a doua a căzut uşor,timidă şi naivă ca prima dată şi a lăsat urme adânci pe obrazul fetei aparent inocente.
mi-a şoptit să plec. n-am ascultat-o. aici avea să urmeze cea mai mare greşeală din viaţa mea: am rămas acolo.
am rămas să îi şterg şi a treia,şi a patrra, şi chiar şi ultima lacrimă. le spusesem să nu mai curgă dar nu mă ascultau.
mi-a spus că niciun pansament vreodată nu o să îi vindece rănile ce le numea dureroase. i-am sugerat calmante, dar a zâmbit ironic. mi-a spus că sunt insensibilă.
m-a întrebat dacă iubesc.
nu am ştiut să îi răspund. nu ştiam ce este iubirea.
încercam să găsesc răspunsul cercetând adânc înăuntrul meu. ce se întâmpla cu mine? de ce nu ştiam să răspund unei întrebări aşa de simple? eram chiar aşa cum mă numise ea?
m-am speriat. n-am ştiut de ce încep să văd dintr-o data în ceaţă..
i-am simţit mâna caldă ştergându-mi obrazul.
"acum înţelegi?" m-a întrebat.
i-am zâmbit cu căldură. înţelegeam.
am înţeles atunci. purtasem o conversaţie cu străina dinăuntrul meu.
îmi mânjeam zâmbetul cu fericiri amare.îmi iubeam aceste sentimente din trecut,rămase vii, bătute de vânt într-o seară de vară călduţă,undeva la înălţime. încercam să le fac să dispară,dar fiecare celulă din corpul meu le striga cu disperare să rămână. am încercat să mă opun...
dar am pierdut lupta.
am pierdut aceeaşi luptă la nesfârşit de multe ori şi simt că o să o pierd mereu.
ăsta e riscul unor amintiri bine sculptate înăuntru.
încercând să le smulg,m-am rănit din nou pe mine.
am jurat să nu mă mai ating de ele.fac parte din mine acum.
doar..
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Eu nu stiu sa scriu versuri fericite
ea e...
ca oricare altă fată anormală.
care se rătăceşte în zâmbetele oamenilor
şi rămâne acolo adânc în fericirea lor.
ea e...
ca oricare altă fată fericită azi
doar pentru că a văzut nişte ochi albaştrii pătrunzători,
clipind spre ea.
ea e...
ca oricare altă fată care zâmbeşte
pentru că a uitat s-o facă cu câteva minute în urmă
când viaţa s-a strâmbat la ea
ea e..
fata cu o dorinţă febrilă de a iubi astăzi
pentru că ieri a făcut-o mai puţin
şi pentru că ştie că mâine o va face şi mai mult.
ea e ..
fata căruia îi scapă o lacrimă
pentru că ştie cât de mult greşeşte
regretând faptele mult prea târziu decât este nevoie.
ea este fata care se teme să spună un adevăr dureros.
ea este fata cu o uşoară empatie pentru cei din jur. în cel mai rău caz.
ea este cea care s-a schimbat atât de mult. mult...
ea e cea care se cunoaşte atât de puţin pe ea însăşi.
ea este doar cea care va fi mai târziu alta,
pentru că timpul,în final,ne schimbă pe toţi.
acum.
ca oricare altă fată anormală.
care se rătăceşte în zâmbetele oamenilor
şi rămâne acolo adânc în fericirea lor.
ea e...
ca oricare altă fată fericită azi
doar pentru că a văzut nişte ochi albaştrii pătrunzători,
clipind spre ea.
ea e...
ca oricare altă fată care zâmbeşte
pentru că a uitat s-o facă cu câteva minute în urmă
când viaţa s-a strâmbat la ea
ea e..
fata cu o dorinţă febrilă de a iubi astăzi
pentru că ieri a făcut-o mai puţin
şi pentru că ştie că mâine o va face şi mai mult.
ea e ..
fata căruia îi scapă o lacrimă
pentru că ştie cât de mult greşeşte
regretând faptele mult prea târziu decât este nevoie.
ea este fata care se teme să spună un adevăr dureros.
ea este fata cu o uşoară empatie pentru cei din jur. în cel mai rău caz.
ea este cea care s-a schimbat atât de mult. mult...
ea e cea care se cunoaşte atât de puţin pe ea însăşi.
ea este doar cea care va fi mai târziu alta,
pentru că timpul,în final,ne schimbă pe toţi.
acum.
sâmbătă, 11 decembrie 2010
nu sunt tristă azi,dar îmi place textul
sunt doar lacrimile afurisite ce nu se mai opresc
şi presiunea din tâmple
e viaţa mea scrisă undeva, nu stiu unde,
în cuvinte mărunte
nu,nu în stele. nu cred în stele sau orice altceva
ce mă poate veghea de sus.
nimeni nu mă veghează,sunt doar eu cea
care îmi sciu destinul pe măsură ce respir,cu fiecare clipă
pierzându-mi încrederea în mine
făcându-i pe ceilalţi să dispară din lumea mea,
căci vreau să rămân unica ce plânge în întuneric.
fără voi,căci în viaţa mea este vorba doar despre mine.
şi presiunea din tâmple
e viaţa mea scrisă undeva, nu stiu unde,
în cuvinte mărunte
nu,nu în stele. nu cred în stele sau orice altceva
ce mă poate veghea de sus.
nimeni nu mă veghează,sunt doar eu cea
care îmi sciu destinul pe măsură ce respir,cu fiecare clipă
pierzându-mi încrederea în mine
făcându-i pe ceilalţi să dispară din lumea mea,
căci vreau să rămân unica ce plânge în întuneric.
fără voi,căci în viaţa mea este vorba doar despre mine.
joi, 2 decembrie 2010
şi ştii...
ştiu că e greu să mai fiu eu,când toţi din jur mă modelează cum vor
că's uşor influenţabilă,exact pe placul lor
sunt prea mică,deşi prea mare lângă toţi
şi ştiu că daca'r simţi ce simt eu,ar fi cu toţii deja morţi
îmi tot zic că sunt slabă, dar ştii ?
având în vedere că viaţa nu'i doar roz,mă mai întreb...
fără toate astea,cum aş putea supravieţui?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)